Singura de Garda


Sunt iar singura de garda la copii, dar incepe sa-mi placa! Mai citesc o carte! El m-a rugat sa va spun ca, de data aceasta, mi-a lasat cinci conserve de pateu si trei franzele. Daca tot m-am plans intr-un articol anterior, a luat masuri. Bine, putea sa-mi lase si-un cutit curat! Glumesc, nici chiar in halul asta, doar stiu unde-am ascuns argintaria primita cadou la nunta! Acestea fiindu-va comunicate, nu mai pierd, trec la subiectul zilei! Cuvantul saptamanii, ales este genul. Textele voastre isi vor putea gasi locul in tabel incepand cu miezul noptii. Eu nu mai stiam daca am dat lumea peste cap. Unii ziceau “e a mea, e a mea”, altii si-o luasera in cap. Dar eu, pai, se facea ca o luasem de-o liana si-o invarteam, ca pe un lasou, deasupra capului. Dar nu mai stiu exact cand i-am dat drumul, in cine si unde. Ma atingi printre clipe, cand intunericul se-amesteca in zari cu murmurul gol al unui suflet uitat si-al nimanui pe care soarta l-a condamnat la vesnice zboruri frante. Ma imbraci in delir si-n soapte albastre de unde amestecate cu nisip si amintiri sarate legate de incheieturi. Ma strigi si plamanii ti se umplu de otrava golului meu. Ma iubesti? Chiar te simti in siguranta in bratele cuiva dupa o viata intreaga in care ti-a fost prea frica sa te apropii de cineva. Asa ca atunci cand toata lumea iti spune ca asta inseamna dragoste, tu ii crezi. E ora trei dimineata si conduc pe un drum de tara, la distanta de sute de kilometri de casa si tot ce imi doresc este sa stiu unde esti tu acum. Cum m-ai putut lasa sa ma indepartez atat de mult de locul unde ar fi trebuit sa fiu? Spune-mi unde sunt, te rog.

No comments:

Post a Comment