Singura de Garda


Sunt iar singura de garda la copii, dar incepe sa-mi placa! Mai citesc o carte! El m-a rugat sa va spun ca, de data aceasta, mi-a lasat cinci conserve de pateu si trei franzele. Daca tot m-am plans intr-un articol anterior, a luat masuri. Bine, putea sa-mi lase si-un cutit curat! Glumesc, nici chiar in halul asta, doar stiu unde-am ascuns argintaria primita cadou la nunta! Acestea fiindu-va comunicate, nu mai pierd, trec la subiectul zilei! Cuvantul saptamanii, ales este genul. Textele voastre isi vor putea gasi locul in tabel incepand cu miezul noptii. Eu nu mai stiam daca am dat lumea peste cap. Unii ziceau “e a mea, e a mea”, altii si-o luasera in cap. Dar eu, pai, se facea ca o luasem de-o liana si-o invarteam, ca pe un lasou, deasupra capului. Dar nu mai stiu exact cand i-am dat drumul, in cine si unde. Ma atingi printre clipe, cand intunericul se-amesteca in zari cu murmurul gol al unui suflet uitat si-al nimanui pe care soarta l-a condamnat la vesnice zboruri frante. Ma imbraci in delir si-n soapte albastre de unde amestecate cu nisip si amintiri sarate legate de incheieturi. Ma strigi si plamanii ti se umplu de otrava golului meu. Ma iubesti? Chiar te simti in siguranta in bratele cuiva dupa o viata intreaga in care ti-a fost prea frica sa te apropii de cineva. Asa ca atunci cand toata lumea iti spune ca asta inseamna dragoste, tu ii crezi. E ora trei dimineata si conduc pe un drum de tara, la distanta de sute de kilometri de casa si tot ce imi doresc este sa stiu unde esti tu acum. Cum m-ai putut lasa sa ma indepartez atat de mult de locul unde ar fi trebuit sa fiu? Spune-mi unde sunt, te rog.

Contra Oamenilor Mici sunt Oamenii


Nu stiu cum se face, dar de cate ori mi se coboara pleoapele, de zici ca-s plumbuite, peste catatoarele sufletului, si ma ia cu o moarte usoara, asa, pe la amiaza, pe cand imi adoarme praslea al meu alaturi, brusc si neanuntate, dau navala, tropaind, gandurile trecute, alea ce s-au simtit ignorate la momentul lor. Si-si cer portia de atentie, condimentata bine. In buluceala care se produce, mos Ene sfarseste cu onoarea terfelita si-si ia coada la spinare, spasit, iar eu musai sa ma ridic, sa port o conversatie. De ce incearca unii sa faca rau, gratuit? Se ratoieste unu gand sprinten ca un tipar. De plictiseala?! Molfai eu raspunsul, enervata cumva ca asta-i problema lui, veche de o mie de ani. De ce nu latra la luna? Sare altul. Se vrea ironic. Pentru ca luna-i obisnuita cu dulaii, ii ignora cu nonsalanta. Gandul devine agitat, asteapta sa continui. Si-atunci acesti frustrati amarati numara caprele celorlalti, ii fac eu pe plac. Si pe-alea imaginare? Si! Si oile, si boii, si dinozaurii disparuti! Apoi fac o analiza in cuvinte putine, repetate obsesiv, ca nu au un bagaj greu, creierul lor circula usor!
Se bat singuri pe umeri, da, musai pe-amandoi, cand cu stanga, cand cu dreapta, hlizindu-se incantati cand li se pare c-au zis o gluma buna. Apoi, intr-un moment de liniste, in care-si odihnesc batatoarele, se mira de ce nimeni altcineva nu rade. Nu-i chip sa-i combati, ei s-au fixat pe-o idee, cu capul in jos, ca liliecii. Dar n-au inteligenta acestora. Gandurile mele trecute si-au primit atentia asteptata si parasesc masa discutiei. Vin altele, noi-noute, mirosind a proaspat. Jucause, se incing intr-o hora ce ma binedispune imediat. Mergi mai departe, cu pasi mici si siguri, invatand, progresand, admirandu-i pe cei puternici si buni, care chiar traiesc in viata lor! Care intind maini de ajutor, sa te ridici, de vrei. Pe ei n-o sa-i intalnesti in staul, de paza la capre, ci acolo unde fac diferente! Mentiunile duc inspre patru persoane pe care eu le admir si le respect, pe fiecare in parte, din mai multe motive. Mi-am propus de-o vreme sa-i mentionez, dar n-am stiut cum s-o fac, sa nu-i jenez, oarecum, caci ei nu vor laude, isi stiu valoarea. Sper ca mi-a iesit. Daca nu, voi mai incerca. Si mai sunt ca ei, din fericire!

Ganduri Rubinii


Daca n-ar fi fost joaca noastra. Gand din cuvant, blogul meu ar fi luat o pauza. Lunga, lata, cum i-o fi fost norocul. Dar exista anumite lucruri la care tin mai mult decat la odihna, asa ca poate sa-si mute gandul. Am avut parte de cateva lecturi extraordinare, pentru care va multumesc. Am adunat fragmente din ele mai jos. Nu am mai specificat in dreptul fiecaruia ca este un fragment din cutare postare, m-am grabit, sa nu ma prinda miezul noptii cu tema nefacuta, pentru ca nu-s organizata si le las pe toate sa mi se adune. Sper ca am ales parti suficient de atractive ca sa vizitati blogurile de mai jos si sa le cititi, cand aveti timp. Cuvantul pentru joaca urmatoare a fost ales de Vienela si este translucid. Scrieti-va gandul si inscrieti-l in tabel de astazi pana saptamana viitoarei sau lasati-l intr-un comentariu la acest articol daca nu aveti blog, dar doriti sa participati. In ochii mei nu mai joaca luminite nascute din fericirea dialogului cu tine. Mi-ai suspendat permisul de libera trecere inspre intelegerea zvarcolirilor tale interioare. Ai sugrumat dragul cu care ma luai in brate, la greu. Capitulez la granita dintre noi doi. O dara de intuneric tulbure, trasa inegal de-o mana neatinsa de vreun talent artistic, imi inspaimanta respiratia. Acolo obisnuia sa fie lumina, simtirile se distingeau diafan, pe fundalul sonor al iubirii nepereche. Un gand greu ca o piatra de moara imi atarna mintea intr-o parte. Transcede in orb bezna, lovindu-se frontal de constiinta realitatii prezente. Tu, alter-ego al meu, pe care odinioara reuseam sa te intuesc dincolo de translucid, ai devenit opac si mut!