Cand vine Vorba de Vin se face Liniste


Apa clocoteste. Zatul din cafeaua de acum doua zile urca la suprafata si cu ultimile puteri mai scoate o ultima cafea. Un cub de zahar este aruncat neglijent in ibric si scoate o injuratura inainte sa se scufunde. Ma asez pe un scaun fara spatar si ma uit pe geam la gara. E trista. M-am gandit sa o inveselesc. Am inchis ochii si mi-am imaginat-o altfel. Mi a zambit. Pajistea era intinsa, iar la margine se ridica o padure de rozatoare. Si am multe obiecte familiare mie, insa nu le voi prezenta pentru ca o sa va plictisesc si mi-ar lua prea mult sa descriu ce sunt, la ce se folosesc, asta ar insemna sa spun toata istoria noastra care e mult prea complexa pentru voi, inca nu sunteti pregatiti sa o stiti. Ma priveau fix mii de margele negre, stralucitoare. Le-am spus sa stea cuminti insa nu m-au ascultat si le-a ingitit pamantul. Pentru a face timpul sa treaca mai greu ii pun mereu piedici. In casa am un adevarat sistem de oprire a timpului. Cu budinca.

No comments:

Post a Comment