Patinoarul Disco


Am ajuns de Valentines day la patinoar. La Ciuc. Eu, cu gandurile mele catre zmee si pescarusi. Vroiam pur si simplu sa ma recreez si sa uit de lumea exterioara, sa stau doar cu mine. Sa patinez cu viteza, sa simt acele de gheata in nari, sa aud doar scartaitul patinei, sa nu vad, in viteza mea pe nimeni. Iata momentul de adrenalina la maxim. Eram pe putin 200 de oameni in acel loc atat de drag mie si mi se parea ca sunt singura (de fapt, asa si era) care a venit pentru pur si simpla placere a patinajului. In jurul meu, doar tineri, între 14 si 20 de ani. Baietii erau care mai de care mai "smecheri", cu trucuri si vitezomani-si asta doar in preajma fetelor, care mai de care imbracati si descheiati in acelasi timp sa li se vada parul de pe piept, haina "puma" sau patinele "roces". Tinerele, in gasti de cel putin cinci fete, care nici aici nu-si lasasera margelele colorate si imense (mai toate avand aspectul unor bomboane), se hlizeaau mai tot timpul pe marginea mantinelei, de cei care cadeau de prea mult zel.

Sau faceau comentarii de "life and style" despre fetele din celelalte gasti, asa numitele "rivale". Am stat cateva clipe si m-am uitat cand la ei, cand la ele, si mi-am dat seama ca sunt un intrus in discoteca lor mobila, unde muzica old sau pur si simplu naspa (alias enrique, role, etc.) ii ajuta, ii incuraja sa se apropie unul de altul. Chiar ma gandeam, ca in ziua de azi, in cluburi nu se mai pun bluesuri. Bine ca se pun la patinoar, iar cei care vor sa se bage in seama cu o fata sa aiba "pretextul" apropierii de ea, sa o ia de manusa, sa o traga pana in mijlocul patinoarului si acolo, sa o imbratiseze, dar nu prea tare, ca sa nu li se incurce patinele. Daca baiatul face miscari si trucuri de la patinaj artistic, ci siguranta va da si fata pe spate (si la propriu si la figurat) in aplauzele si chicotitul celor de pe margine care privesc micul spectacol. Ei, ei, ce frumoasa este viata, chiar si pe patine... in doi. Uitandu-ma la ei, mi-am adus aminte ca odata, demult... am fost si eu ca ei.
 
Nu am pus piedici ca sa ma bag in seama, nu veneam ca sa vad pe cineva special, nu ma dadeam cu o tona de sclipici ca sa ma bage lumea in seama, veneam pur si simplu, cu prietenul de mana si atat. Momente cu totul si cu totul speciale. Nu demult, eram la public cu un hocheist, care patinase toata viata lui cu patine de portar si pe patine simple abia se misca si eu radeam si ii spuneam "e ca si cum ai facut love love doar intr-o pozitie, restul ti-e necunoscut, hmm?". Si tot odata am dansat si eu in mijllocul patinoarului, si nu-mi aduc aminte decat ca el era foarte foarte mare si ca abia ii ajungeam cu nasul la gat, si ca acolo, parca gasisem varsata o intreaga sticluta de parfum. Yummi. Enrique ne canta "I can be your hero, baby", si noi ne cantam unul altuia fara sa ne dam seama de importanta versurilor. Auch... s-a bagat unu in mine. Am coborat din trecut pe patine si in prezent. Sunt singura. Sunt singura la patinoar, singura si in afara lui. Singura si in ganduri, si acolo, in casa sentimentelor. Si azi, cand Valentine's day a fost in aer, numai ungurii, cei 99% din tinerii de la patinoar au fost influentati de acest personaj, fara macar sa stie ca exista.